Anularea examenelor de Evaluare Națională (Capacitate) și Bacalaureat, promovarea claselor a VIII-a și a XII-a prin calcularea mediilor celor 4 ani de studiu și anularea cursurilor de pregătire din perioada 02.06-12.06.2020 pentru clasele a VIII-a și a XII-a – acestea sunt principalele solicitări pe care le face Mișcarea Tinerilor din România într-un memoriu adresat Ministrului Educației Naționale. Tinerii ridică o serie de probleme privind modul în care autoritățile din România au decis desfășurarea examenelor naționale.
Cine își asumă responsabilitatea?
Vorbim de examenele naționale, de bacalaureat și de evaluarea națională. Care este miza acestor examene? Au acestea o miză? La ce folosesc aceste note? La nimic! Celor de clasa a opta le va folosi la înscrierea într-un liceu, lucru care se poate realiza și cu o notă echivalată. La ce ajută nota din bacalaureat? La nimic! Nimeni nu va verifica, la o eventuală angajare, acea notă deoarece pentru angajatori va conta interviul. La admitere? Nu și dacă universitățile găsesc alte metode de evaluare: interviu, scrisori de intenție, notele de la anumite materii, notele din teze, portofolii, diplome, etc.
Soluții există și sunt numeroase. Universitațile care doresc să selecteze cei mai potriviti studenți vor găsi soluții. Anularea examenelor de admitere este un semn clar că nici o universitate nu poate garanta siguranța și nu dorește să își asume o asemenea răspundere. La fel de bine, poate fi interpretat și ca un semn că nici instituțiile de învățămant superior nu mai susțin metodele clasice de examinare.
Universitățile nu sunt interesate de varianta finală a formei notei de bacalaureat (echivalată sau nu). Și atunci, venim încă o dată cu întrebarea: pentru ce trebuie să susținem aceste examene?
Trebuie menționat că nici un sistem de notare nu este perfect, nota din examenele naționale poate fi influențată de mulți factori precum:
-situația familială (exemple: familii numeroase în care frații trebuie să aibă grijă unii de alții, familii în care copiii sunt puși mai mult decât ar trebui la treburi casnice sau agricole)
-statutul financiar (exemple: elevii ce nu își permit pregătiri aprofundate plătite)
-mediul de viață (rural sau urban, în mediul rural obținându-se note mai mici în general decât în
mediul urban, deși, în teorie, diferențele de predare nu ar trebui să existe)
-tipul liceului sau al școlii (la colegiile naționale se obține de obicei, ca medie, un punct în plus față de cele tehnice sau vocaționale)
Corectările acestor lucrări nu sunt în totalitate obiective, martor stau diferențele uriașe de la contestații, ca de exemplu; 2015-“Doar în Vaslui, peste 400 de note au fost modificate după contestaţii, unele chiar şi cu peste 3 puncte” 2019- “majoritatea candidaţilor au primit note mai mari
după recorectare, în special la limba română, proba unde s-au depus cele mai multe cereri” . Dăm exemplul a trei elevi din Brăila: “lucrarea unei absolvente a Liceului Teoretic “Nicolae Iorga” a fost evaluată “la prima mână” la 5,8, iar la recorectare, cea de-a două echipă de profesori i-a dat notă 8,4.Dreptate i s-a făcut şi unui alt candidat de la Colegiul Naţional “N. Bălcescu” care, tot la limba română, a primit iniţial nota 6 iar după contestaţii lucrarea a fost evaluată la 8,1, adică o diferenţă de 2,1 puncte. […]un candidat de la Liceul Pedagogic “D. P. Perpessicius” a primit de la profesorii care au corectat prima dată notă 5,7. Ulterior, după contestaţii, notă acestuia a urcat la 8,65, o diferenţă de aproape 3 puncte.”
“Ne vor lua locurile în facultăți cei din mediul rural dacă se vă echivala bacalaureatul cu media!”. În primul rând, această este o idee discriminatorie. În al doilea rând, elevii din mediul rural sunt mai puțini interesați să urmeze cursurile unei facultăți. “Doar 54,9% dintre elevii din mediul rural doresc să urmeze o facultate pe când în mediul urban intenția de a continuă studiile la nivel universitar este de 75,6% menționând faptul că media nu este o cauza a acestei diferențe”. “Un studiu efectuat de Banca Mondială și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (2008) arată că numai 3,7% dintre tinerii cuprinși între 25-29 de ani din mediul rural au absolvit o instituție de învățământ superior în timp ce, în mediul urban, acest procent se ridică la 27,2%” numerele poate că au mai crescut însă, factorii care determină acest procentaj rămân neschimbați: statutul financiar al familiilor, resursele de învățare “instrumentele de susţinere financiară a studenţilor din instituţiile de învăţământ superior (locuri finanţate de la buget, burse, locuri de cazare în cămine, facilităţi de transport etc.) sunt concepute pe baza unei filosofii care datează din anii ’60-’70, respectiv pe bază de competiţie, ceea ce face ca cele mai mari resurse să fie îndreptate către copiii care provin din cele mai bogate familii, şi nu din medii dezavantajate. Fără a contesta principiul competiţiei, autorii consideră că este necesar să se investigheze în ce măsură aceste instrumente mai pot fi utilizate astăzi, într-o societate în care discrepanţele dintre tinerii proveniţi din mediile dezavantajate și cei proveniţi din familii cu un statut social ridicat sunt atât de mari.”
Considerăm că media celor 4 ani evaluează un parcurs. Încă nu v-ați convins? Urmează cel mai important argument dintre toate: sănătatea. Poate că în sălile de clasa vom avea măști, plexiglas, măsurile de distanțare să fie respectate (puțin probabil) însă ministerul nu a venit cu măsuri clare pentru următoarele situații:
-ce se întâmplă cu navetiștii? O treime dintre elevi fac naveta din mediul rural iar alții se deplasează cu mijloace de transport în comun în cartiere în care se află școală / liceul.
-ce se întâmplă cu cei ce vor avea febra din motive precum: infecții în corp, boli ce determină o temperatură a corpului mai ridicată, stres, căldură?
-ce se întâmplă cu cei nevoiți să stea în internate?
-ce se întâmplă cu cei care leșină din cauza stresului, a căldurii și a lipsei de oxigen determinate de purtarea măștii?
-cum știm că cineva este infectat, dar asimptomatic?
-ce se va întâmpla în școlile în care distanțarea socială nu poate fi respectată din cauza sălilor mici (cazuri majoritare)?
-ce se întâmplă cu școlile care nu pot susține examenul în siguranță din cauza problemelor sanitare (și ele în majoritate)
-ce se va întâmpla cu elevii că nu au avut acces la orele online? Două săptămâni nu ajung pentru a recapitula materia suficient de bine încât aceștia să aibă rezultate bune. Pare că acești elevi sunt puțini, unii nu îi văd, ministerul nu îi vede, dar ei există și sunt mulți, mai exact 900.000 de elevi care nu au acces la internet conform studiului IRES printre care și numeroși elevi în ani terminali. Pe lângă acest număr se află și elevii care au acces la internet, dar totuși nu au beneficiat de orele online din alte cauze. La toate aceste întrebări nu avem un răspuns, și nu avem siguranță că le vom primi. Cine își vă asumă răspunderea și cum?
În Germania elevii se întorc la școală, cum este posibil? Germania testează în masă (12 aprilie: Germania a efectuat 500.000 de teste, în aceeași zi România efectuase 3.056. În România cel mai mare număr de teste a fost înregistrat pe 24 aprilie și anume 12.251) Germania are unul dintre cele mai performante sisteme de sănătate din Europa, atât de performant încât tratează și o parte din pacienții Franței. România, în mod evident, nu beneficiază de un astfel de sistem de sănătate. Inclusiv țări precum Franța și Olanda au sisteme mult mai performante decât cel românesc, însă aceste țări au anulat examenele deoarece nu doresc să riște viață nimănui și sunt conștienți că nu ar putea susține un număr ridicat de cazuri.
O parte din țările care au anulat examenul au și un sistem mai performant de educație în care mult mai mulți elevi au acces la sistemele online de învățare. “În alte țări profesorii sunt mai corecți!”. Parțial adevărat, însă nu trebuie să uităm că și ei sunt oameni ce empatizează cu elevii lor, face parte din meseria de a fi profesor.
Vrem să trăim ca în occident? Avem nevoie de măsuri ca în occident! Merităm asta! România merită mai mult!
Înțelegem perfect faptul că pe mulți poate că această echivalare i-ar dezavantaja, însă, ne vom ridica cu adevărat ca oameni în momentul în care ne vom gândi la un bine comun, puterea lui “noi” e mai mare decât cea a lui “eu”. Împreună suntem mai puternici!
Chiar dacă mulți nu realizează, noi luptăm pentru un bine comun: sănătatea noastră, a tuturor, și implicit viață noastră, viața viitorului României!
Semnat,
