Autor: Iulia Ghercă
Cetatea Vidin sau Fortăreața Baba-Vida, așa cum îi spun bulgarii este locul unde și-a petrecut ultima parte a vieții țarina Teodora a Valahiei, Sfânta Teofana în calendarul ortodox bulgar, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Tot aici a fost reședința Țaratului de Vidin condus de fiul Teodorei, Ioan Strațimir, ultimul țar al Țaratului Vlaho-bulgar. Ioan Strațimir (1356-1496) era, așadar, nepotul lui Basarab I. Mai mult, s-a căsătorit cu verișoara lui, Ana, fiica lui Nicolae Alexandru, cel care l-a succedat la domnie pe marele Basarab. Mai târziu, Vladislav Vlaicu este cel care intervine pentru eliberarea țarului Strațimir și a Țarinei Ana din prizonieratul din Serbia. Nu apare nicio informație în legătură cu aceste evenimente în pliantele sau afișele de la Cetatea Vidin, impunătoarea construcție de pe malul bulgăresc al Dunării a cărei istorie se întinde pe mai bine de două milenii.
Fortăreața medievală care păstrează și astăzi edificii din veacul al X-lea, a fost ridicată pe ruinele cetății romane Bonomia. Astăzi, vestigii ale civilizației romane datate din secolele I-IV pot fi văzute în muzee sau în expozițiile din jurul acestora.
Pagini însemnate din istoria tumultuoasă a Țaratului Vlaho-bulgar s-au scris la Bdin sau Vidin. După căderea Țaratului Vlaho-Bulgar și instalarea ocupației otomane, castelul nu a mai fost locuit fiind utilizat mai degrabă ca un depozit. Monumentul, înfățisat în litografii din vremea ocupației turcești având minarete, este astăzi unul dintre cele mai bine conservate monumente medievale de pe teritoriul Bulgariei.
Cetatea nu este atât de vizitată de turiști iar orașul Vidin are multe dintre monumente în paragină.
Revenim la Teodora despre care găsim informații, în schimb la Veliko-Târnovo, acolo unde se află biserica unde s-a călugărit sub numele de Maica Teofana. Teodora s-a căsătorit în anul 1331 cu Țarul Ioan Alexandru (1331-1371) și s-a bucurat de o mare apreciere din partea bulgarilor și a vlahilor deopotrivă. A înființat așezăminte culturale și centre tipografice, mai întâi la Lovech, apoi la Vidin. Țarul a decis însă să-și ia o altă soție, Sarah, exilând-o pe Teodora la mănăstire, în ciuda faptului că îi dăruise trei fii și o fiică. Sarah, născută în religia iudaică, s-a botezat în religia ortodoxă și a preluat numele de Teodora, astfel că Țarul a continuat să emită documente păstrând aceleași nume pentru el și pentru țarină. Sarah i-a dăruit trei fiice și doi fii. Doi dintre frați, Ivan Șișman al celei de-a doua soții și Ioan Strațimir al Teodorei au fost asociați la domnie iar Țaratul a fost împărțit în două părți, unul avea capitala la Vidin și era condus de Strațimir, celălalt avea capitala la Târnovo și era condus de Șișman. Cei doi frați au fost într-o rivalitate continuă, ceea ce a creat premisele slăbirii puterii Țaratului.
Teodora i-a stat alături fiului Strațimir continuând să aibă aceleași preocupări în domeniul cultural, social și religios. A fost venerată de supușii ei până la sfârșitul vieții și după moartea ei a fost declarată sfântă. Moaștele Sfintei Teodora, Teofana, și cele ale Sfintei Paraschiva au fost strașnic apărate de bulgari în cel mai dramatic moment al Țaratului, căderea lui sub Imperiul Otoman. Strațimir avea să fie ucis de turci iar țaratul să intre în cea mai întunecată negură a istoriei sale, transformarea în pașalâc.Deși au trecut peste ele 500 de ani de ocupație otomană, aceste ziduri ne vorbesc și astăzi despre faptele vlahilor bulgari.
