N-am fost niciodată adeptul lui „ți-am spus eu” sau „v-am spus eu!”. Am preferat să sper că un proiect „al concurenței” va fi realizat și implementat cu succes, căci binele comunității e mult mai important decât ego-ul. Vine însă o vreme în care e firesc să luăm atitudine, mai atunci când în joc e sănătatea majorității populației…iar acum suntem deja în al 12-lea ceas.
Țin minte cum, acum aproximativ un an, citeam cu o tristețe uriașă aproape în fiecare zi știrile care veneau dinspre Italia. O țară răvășită atunci de pandemie, în care un cetățean murea de Covid la fiecare câteva minute. Și-un sistem de sănătate aflat în complet colaps, granița dintre viață și moarte fiind adesea o decizie imposibilă: cine va primi acel ventilator și cine nu, genul acela de decizie pe care niciun doctor, niciunde, niciodată, nu ar vrea să fie pus să o ia.
Pe atunci, în România, lucrurile erau într-un relativ control. Nu am fost feriți complet de pandemie dar am depășit primele 2 valuri. Apoi pe-al treilea. Ulterior, prin vocea președintelui și al primului ministru, situația a devenit roz. „Suntem pregătiți” auzeam din toate direcțiile, în timp ce încercam să îndemn comunitatea la responsabilitate, alături de colegii mei. La altruism de asemenea. Criza nu avea cum să se fi terminat complet. Niciun expert real nu lua asta în calcul, iar eu pe ei îi cred, ar fi absurd să nu o fac. Azi, o nouă bornă negativă a fost atinsă: România a ajuns pe locul 4 de la coadă în topul numărului de îmbolnăviri, precum și în cel al numărului de decese. Ne depășesc țări cu o populație de cel puțin 4 ori mai mare: Iran, Filipine, Rusia. Iar greul pare că de-abia acum începe.
Prognozele sunt tot mai sumbre, pe zi ce trece, iar situația Italiei de acum un an pare un scenariu tot mai plauzibil în cazul nostru. N-o zic pentru a părea fatalist. N-o zic nici măcar pentru a arăta nepăsarea, ignoranța sau neputința primului ministru (în a cărui sarcină cade campania de vaccinare și care, dincolo de asta, e vinovatul moral pentru „relaxarea” la care a „invitat” România). O spun pentru că e esențial să fim vigilenți, acum. Și responsabili. Și altruiști. O spun pentru că vreau să vă văd sănătoși. Pentru că vreau să ne citim și peste o săptămână, peste o lună, peste 6, peste un an și peste doi. Chiar și atunci când nu vedem lucrurile la fel. Chiar și atunci când „mă trageți de mânecă”. Chiar și atunci când valoriile naostre nu-s aliniate. Sănătatea e mai presus de toate acestea. Sănătatea voastră. A familiei voastre. A celor dragi vouă.
Aveți grijă de voi astfel. Cât despre primul ministru, într-un astfel de moment nu pot decât să-l rog să ceară ajutor internațional. Există suficiente țări care au trecut cu bine peste ce-a fost mai rău. Și de la care putem învăța. Nu mai e loc de manipulări. Nu mai e loc de-a pune imaginea personală deasupra nevoilor oamenilor. Domnule Cîțu, atât vă spun, #RomâniiTrebuieSăRămânăSănătoși