Fragment din articolul preluat de pe site-ul Turnul Cetății. Autor, Catrinel Lăzărescu Tănase.
Undeva, cândva, într-o țară balcanică numită Macedonia, nu se știe de câte generații, își ducea traiul o familie cu un nume rezonant sârbesc – Radovici. Dintre cei doi frați, Ilia, născut în anul 1898, a manifestat o puternică aplecare spre studiu. A făcut liceul la Istanbul unde a obținut rezultate foarte bune. A dobândit o înclinație specială pentru disciplinele umaniste, ajungând să vorbească fluent toate limbile balcanice, precum și franceza și germana. Din relatările bunicului matern, doctorul Virgil Secreriu, nepotul său, a aflat că străbunicul a plătit cu viața faptul că era creștin ortodox, fiind doborât de sabia necruțătoare a unui grup musulman albanez.
Ilia Radovici și-a întemeiat de timpuriu o familie, alături de aleasa sa cu nume legendar, Salomeea, lângă localitatea Leunovo, lângă orașul Gostivar.
Dumnezeu a dăruit acestei familii întemeiată pe iubire și respect două fete frumoase, blonde, două Cosânzene: Gorița și Ana. În jurul anilor 1920-1921, dorind să se realizeze mai bine material într-o țară ortodoxă, precum și din cauza nesiguranței, Ilia și-a lichidat averea strămoșească, și-a luat familia, pe soția Salomeea, pe cele două fiice, Gorița și Ana și însoțit de fratele său Sofronie (Chiru), a părăsit Macedonia natală și s-a stabilit în România, la Târgoviște. Nu le-a fost ușor să ia viața de la capăt, având și doi copii mici, să învețe limba, să se încadreze în comunitatea târgovișteană, dar nu le-a lipsit curajul. Bazându-se pe abnegația specifică tinereții, precum și pe responsabilitatea pe care trebuie să și-o asume un cap de familie, frații, pentru început, s-au asociat în afaceri. Cu economiile pe care le-au agonisit în țara natală și cu ceea ce au obținut din lichidarea averii strămoșești, fiind serioși, muncitori, pricepuți, au acumulat suficiente fonduri cumpărând o casă (parter, etaj), situată vizavi de hală, aproape de Arasta. În curtea acesteia, după cum își amintește nepotul său, care a copilărit până la vârsta de 8 ani în casa buncilor, se mai afla o căsuță unde au locuit cu chirie, o familie de evrei și familia negustorului de încălțăminte Butoiu. La parterul casei au amenajat o brutărie și cofetărie.
Afacerile mergând foarte bine, dirijate mai mult de Ilia, în anul 1925, frații Radovici au înaintat o cerere adresată Primăriei în vederea obținerii unei autorizații de construcție pentru o casă cu etaj (în final, după terminarea acesteia au rezultat două etaje), cu o suprafață de 106 metri pătrați, situată în strada I. C. Brătianu, numărul 24. Autorizația a fost eliberată la data de 30 iunie 1925, conform schiței de plan.
Sofronie se căsătorește cu Anula Hristodorescu, de origine greacă și vor locui la primul etaj al noii construcții, iar la etajul al doilea, fiica cea mare a lui Ilia și Salomeea, Gorița, în urma căsătoriei acesteia. Anula va rămâne văduvă de timpuriu și fără urmași. După venirea în țară, Ilia și Salomeea au mai primit un dar de la Dumnezeu, pe a treia fiică, Drăghița.
La un moment dat, între frați au intervenit anumite neînțelegeri și s-au despărțit în afaceri. Sofronie nu prea era atras de munca grea de dimineața până seara, pe care o incumbă conducerea unei afaceri. Era preocupat mai mult de vânătoare, petreceri, etc.
Timpul a trecut. Fetele au urmat cursurile Liceului Teoretic Carabella, apoi le-a venit vremea să se așeze fiecare la casa ei.
Gorița s-a căsătorit cu istoricul și arheologul Radu Geoglovan, director al Muzeului Județean de Istorie, deschizător de drumuri în arheologia târgovișteană, autor al primei monografii a Târgoviștei. Au avut o fată, Carmen, absolventă a Facultății de Matematică din cadrul Universității Craiova, care s-a stabilit în Canada. Familia Geoglovan a locuit la etajul al doilea al casei din strada I. C. Brătianu până la demolarea acesteia.
Continuarea articolului este disponibilă la acest link!
