DOCUMENTAR: COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA”, 100 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT COMERCIAL LA TÂRGOVIȘTE

Colegiul Economic Ion Ghica este singura unitate de învățământ târgovișteană despre care se poate spune că împărtășește aceeași marcă identitară cu cea a orașului, comerțul.

Târgoviște a apărut în secolul al XIV-lea și s-a dezvoltat pornind de la un loc de târg, după cum o indică și numele1. Vreme de aproximativ trei sute de ani, cât timp aici a fost capitala țării, negustori din toate părțile își vindeau mărfurile în piața orașului, unde plăteau și vama stabilită de domnieTradiția comercială a așezării s-a păstrat și după mutarea capitalei la București. Târgul de Sus și Târgul de Jos, ori Târgul din afară și Târgul din lăuntru fiind menționate adeseori în documente.2

Mai târziu, în veacul al XIX-lea, renașterea Târgoviștei s-a produs tot în jurul unui târg, de data aceasta Oborul de săptămână3. În apropiere s-a format zona cu prăvălii a orașului, denumită atunci Centru Târg4. Noua generație de industriași și negustori de la începutul secolului al XX-lea devenise conștientă de nevoia specializării în studii comerciale a lucrătorilor din comerț5. Astfel, la inițiativa prefectului Grigore Tollea6 și a unui comitet format în jurul Camerei de Comerț din Târgoviște, s-a decis în anul 1922 înființarea Școlii elementare de comerț pentru băieți7, prima instituție de studii comerciale din județul Dâmbovița. Cursurile au fost deschise cu o singură clasă de elevi în ziua de 22 ianuarie 19238, în spațiul pus la dispoziție de profesoara de limba franceză Olimpia Dimitriu, în casa pe care o deținea pe strada Sache Poroineanu, actualmente Doctor Marinoiu. Școala nu avea pe atunci local propriu și nici finanțare de la Ministerul Instrucțiunii Publice, fiind întreținută din donațiile și subvențiile obținute de Comitetul Școlar din partea comunității locale. Primul director al noii instituții de învățământ, Ion Pavelescu scria într-o adresă către Minister că „înființarea școlii a produs o vie și frumoasă impresie printre cetățenii orașului și ai întregului județ.”9 La finalul primului an de studiu absolviseră 28 din cei 38 de elevi înscriși, iar în anul următor, 1924, s-a înființat Școala Superioară de Comerț Târgoviște. Ambele școli au funcționat cu chirie în Școala de Băieți numărul 2, actualmente Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. În anul 1925 s-a reușit achiziționarea primului sediu al acestei școli, respectiv clădirea în care funcționase Școala Secundară de Fete de pe Calea Domnească. Și tot în acel an școala a intrat pe lista celor finanțate de la bugetul de stat.10 În anul școlar 1924-1925 Școala Comercială Superioară din Târgoviște avea două clase cu 57 de elevi, iar Școala Elementară de comerț avea un număr de 139 de elevi11. Problema localului școlii nu era rezolvată, spațiul fiind insuficient, astfel că în anul 1926 a fost achiziționată clădirea fostei Școli a Bisericii Romano-Catolice, situată în imediata apropiere. Pe acest amplasament s-a decis construirea noului local de școală, conceput drept „Palatul Școlilor Comerciale”. Din lipsă de fonduri, lucrările proiectate să înceapă în anul 1927 au demarat abia în 1931, când s-a pus și piatra de temelie a noului local de școală, în ziua de 7 octombrie. Clădirea, edificată în stilul modernist al perioadei interbelice12, a fost proiectată de arhitecții C. Popovici și Constantin Moșinschi. A fost concepută în formă de U cu pavilionul central orientat spre Calea Domnească. Lucrările s-au întins pe mai mulți ani, astfel că abia în 1936 a fost construit pavilionul central ,după proiectul întocmit de inginerul Armin Mantele. Clădirea a fost recepționată în anul 1938, deși nici atunci nu era finalizată în totalitate, latura de Nord-vest a școlii fiind continuată abia în anii din urmă.

Afectată de cutremurul din 1940, clădirea a beneficiat de reparațiile necesare pentru a putea găzdui, în anul 1941, și cursurile elevilor de la Liceul Ienăchiță Văcărescu transformat atunci în spital militar.

În urma reorganizării învățământului din anul 1936, fosta Școală Superioară de Comerț a devenit Liceu Comercial, echivalentul unui liceu teoretic de 8 ani, dar finalizat cu bacalaureat comercial. În schimb, Școala Elementară de Comerț nu va mai funcționa după acest an, cele două cursuri, inferior și superior unificându-se cu clasele I-VIII.

Între 1923 și 1948, la Târgoviște a funcționat și o Școală practică de comerț, transformată din 1942 în Școală de ucenici industriali. În anul 1929 a fost înființată și o Școală comercială superioară de fete, pentru elevele cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani. Din cauza crizei economice școala nu a mai fost susținută de stat. A beneficiat vreme de aproape doi ani de susținerea Camerei de Comerț și de bunăvoința profesorilor care și-au desfășurat activitatea fără a fi plătiți. În cele din urmă a fost desființată în anul 193313.

Disciplinele care le erau predate elevilor școlilor comerciale corespundeau cu programa studiată în celelalte unități de învățământ, la care se adăugau materii de specialitate precum: contabilitatea, productologia, economia politică, dreptul, mărfurile și științele sociale. Practica se făcea în întreprinderile lui Stan Rizescu de la Brănești, ori ale altor industriași locali, dar se organizau vizite și la unități de producție din alte județe din țară.

Printre directorii care au condus destinele acestei școli în primele decenii de la înființare s-au aflat: Ion N. Pavelescu, Gheorghe Nicolescu, Nicolae Luculescu, Toma ȘvințiuEusebie Frățeanu, Gheorghe Georgescu, Vasile Popescu, Dumitru Cănuțescu, Marcel Pletea, iar printre profesorii care au predat aici s-au aflat: Vasile Popescu, Ștefania Nicolescu, Irina Zotoviceanu, Ioan Tomescu, Radu Dudău, dar și pictori artiști precum Tanți Iliescu Mihăilescu, sau Vasile Blendea. Și arhitectul Romano de Simon a predat aici limba italiană ca suplinitor, între anii 1924-1929.14 Printre absolvenții primelor promoții ale Școlii Superioare de Comerț pentru băieți s-au aflat: Naum Daffu, Gheorghe Baromide, Vasile Protopopescu și Alexandru Teodorescu, Dumitru Luculescu, Florian Cocu, Constantin Dobrescu, Titu Iacobescu, Ioan Lăzărescu, Gheorghe Stematiu, cei mai mulți dintre ei continuând studiile la universități din străinătate.

Până în anul 1948 școala a funcționat sub denumirea de Liceu Comercial, iar până în 1951, când a fost desființată, și-a desfășurat activitatea având clase în lichidare și o școală tehnică de administrație economică.

Din anul 1966 școala a fost reînființată cu denumirea de Liceul Economic din Târgoviște, având în primii ani o singură secție, de evidență contabilă și planificare. Începând cu anul 1970 s-a înființat și secția de comerț-merceologie. În 1969 a absolvit prima promoție a Liceului Economic reînființat, cu un număr de 94 de absolvenți15. În anii ‘70, Liceul Economic și de Comerț avea adăugate profilurile: alimentație publică, economie și comerțiar din anii ‘80 inclusiv un profil mecanic. Practica de specialitate se făcea în cadrul Combinatului de Oțeluri Speciale, la magazinele Muntenia, Mondial și Select, iar pentru elevii de la alimentație publică se organizau stagii de practică vara, pe litoral. În spiritul epocii, elevii participau la munca patriotică. În 1988 Liceul Economic avea cursuri de zi cu profilurile: finanțe-contabilitate, economic pentru comerț, comerțalimentație publică, industrie ușoarărespectiv cursuri serale cu două profiluri, economie pentru comerț și alimentație publică. Numărul de elevi ajunsese la 533 care frecventau cursurile de zi și 359 înscriși la seral. Cei aproape o mie de elevi învățau în două schimburi.

În anii ‘90 Grupul Școlar Economic Administrativ și de Servicii școlariza anual aproximativ 700 de elevi la cursuri de zi, 136 la liceu seral, 117 la școala profesională și alți 100 la seral postliceală.

În anul 2004, Colegiul Economic „Ion Ghica” a devenit prima școală din județul Dâmbovița care a obținut titulatura de Școală Europeană, reînnoită în 2007, 2010, 2013, 2016 și 2019.

În prezent, Colegiul Economic „Ion Ghica” școlarizează 1200 de elevi pe trei niveluri educaționale: liceu tehnologic, învățământ profesional, învățământ profesional dual și școală postliceală. În ultimele decenii a accesat proiecte naționale și internaționale care au dezvoltat foarte mult activitățile școlii: 4 Proiecte Phare VET, 9 proiecte Comenius, 14 proiecte POS DRU, 12 proiecte Leonardo, 2 proiecte Grundvig, 16 proiecte Erasmus +, proiecte TRAFA, e-Twinning, Minerva.

La sărbătorirea centenarului, Colegiul Economic se dovedește demn de numele pe care-l poartă, Ion Ghica, personalitate marcantă a vieții politice, academice și culturale românești din secolul al XIX-lea, născut în județul Dâmbovița, la Ghergani, legat de Târgoviște prin însemnătatea istorică pe care i-o evoca în scrierile sale, autorul celor mai celebre Scrisori din literatura română, dar și al unor Convorbiri Economice care arată erudiția unui economist format la Școala de Mine din Paris. Deviza familiei Ghica, Labor omnia vincit improbus“  – Munca neobosită învinge totul, pare să fi stat la temelia acestei instituții de învățământ care a reușit într-un veac de existență nu doar să depășească obstacole insurmontabile, ci să-și întreacă, de la an la an, condiția și așteptările, prin truda atâtor generații de profesori străluciți care s-au dedicat învățământului comercial de la Târgoviște.

1Denis Căprăroiu, Orașul medieval în spațiu românesc extracarpatic (secolele X-XIV), ediția a II-a, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, p. 210.

2 Mihai Oproiu, Aspecte ale comerțului târgoviștean (1600-1714). Târgul de Sus și Târgul de Jos, în Archiva Valachica, Studii și Materiale de Istorie a Culturii, Muzeul Județean Dâmbovița, Târgoviște, 1976, p. 132.

3 Georgeta Toma, Corina Voiculescu, Mihai Oproiu, O lume în mișcare. Dâmbovița: inițiative și capital, Editura Transversal, Târgoviște, 2008, p. 309.

4https://turnul-cetatii.ro/targovistea-de-la-targ-la-centru-targ/.

5Mihai Oproiu, Marian Curculescu, Școala târgovișteană din secolul al XVIII-lea până la 1948, Editura Transversal, Târgoviște, 2018, p. 365.

6Florica Deftu, Învățământul dâmbovițean în rapoartele inspectorilor școlari de la începuturi și până la 1920, vol. I, Editura Macarie, Târgoviște, 1998, p. 207.

7Marcel Pletea, 50 de ani de la începutul învățământului economic la Târgoviște, Tipografia Universității din București, 1973, Târgoviște, p. 3.

8Ibidem.

9Mihai Oproiu, Marian Curculescu, opcit.

10Ibidem, p. 365.

11Florica Deftuopcit.

12Emil Stănescu, Arhitectura Târgoviștei în căutarea identității, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2022, p. 108.

13Mihai Oproiu, Marian Curculescu, opcit., p. 374.

14Ibidem, 376.

15Marcel Pletea, 50 de ani de la începutul învățământului economic la Târgoviște, Tipografia Universității din București, 1973, Târgoviște, pp. 70-71.

A consemnat, Iulia Ghercă, absolventă a Colegiului Economic ”Ion Ghica” Târgoviște, promoția 2001.