Prof. Camelia Lepădat, coordonatoarea Departamentului de Educație din cadrul organizației PRO România Dâmbovița, a prezentat astăzi în cadrul săptămânalei conferințe de presă o analiză detaliată a documentului „România educată”.
Câteva observații despre un subiect de interes național în actualitatea ultimelor săptămâni, documentul ”România educată”, prezentat de către președintele României. L-am citit și noi și, formându-ne o opinie, vă prezentăm și poziția PRO România Dâmbovița.
Avem suficiente motive să credem că elaborarea acestui document a avut drept scop promovarea imaginii președintelui, pentru a acoperi un mare vid ideatic și impostura profesională.
Propaganda prezidențială, ca din vremurile de tristă amintire de dinainte de 1989, este evidentă și prin faptul că aceste 137 de pagini ale materialului par, mai degrabă, un album foto cu Klaus Iohannis (sunt nu mai puțin de 24 de fotografii). Documentul se deschide cu o poză a președintelui la pupitru, peste care stă spânzurat un cuvânt-înainte. În fotografie președintele pare și mai țeapăn decât în comunicările oficiale, iar fixitatea privirilor îndreptate spre nicăieri nu e un semn de bun augur, ceea ce se confirmă, întrucât în conținutul cuvântului-înainte se afirmă că România trebuie să fie rezilientă, adică rezistentă la șocuri, conform dicționarului. Așadar, se prefigurează un viitor incert și unele situații nefavorabile, cărora trebuie să ne adaptăm într-o manieră pozitivă din punct de vedere psihologic. Termenul apare în conținutul materialului de 69 de ori în cele 137 de pagini!!!
Documentul conține foarte puține date validate științific, s-au folosit instrumente inadecvate cercetării educaționale, de exemplu diagrama ”fishbone” ca ”metodă de analiză de tip cauză-efect” și câteva tabele, în majoritate puțin relevante.
Este prefigurată și o structură a sistemului educațional dorit pentru anul 2030 care nu convinge, măsurile dorite nefiind fundamentate științific. Peste tot liste de pași propuși pentru implementarea unor alți pași, spre a face ulterior alți pași și așa mai departe…
Devine explicabilă întârzierea colosală în demararea operei de căpătâi a primului profesor al țării – aproape 7 ani de la anunțarea proiectului- regăsim preferința președintelui pentru lucrurile făcute ”pas cu pas”, adică lent, foarte lent. A fost nevoie de timp, mai ales când e vorba de viziune, căci am aflat de la doamna consilier prezidenţial că proiectul „România Educată” este o viziune, şi nu o lege… Când e vorba de viziune, 7 ani trec ca o părere…
Că viziunea este discutabilă, este o altă problemă.
Conținutul întregului document are o consistență mediocră, informațiile sunt banale și arhicunoscute, impresia este de jenantă încropeală, trădând analfabetismul științific, amatorismul concepției. În plus, frapează prin lipsa de rigoare academică, prezentând opinii drept adevăruri științifice.
Pe alocuri, este chiar o sursă de umor involuntar: frecvente lapalisade, de genul ”scăderea analfabetismului funcțional cu 50% până în 2030”; ”campanii de conștientizare a importanței copilăriei timpurii”, prețiozități neologice, din care citez, spre deliciul dumneavoastră : ”asumpția ontologică a strategiei abductive” .
Nu regăsim nimic serios în ceea ce privește politicile educaționale, doar generalități, în ciuda faptului că în rezumatul explicativ se afirmă, citez: că proiectul este rezultatul unui ”amplu demers de consultare publică”, consultare care ”a durat aproape cinci ani și a implicat peste 64 de instituții publice, ONG-uri, autorități locale/centrale și peste 12.400 de persoane. Au fost organizate de către alte părți interesate peste 80 de evenimente sau proiecte sub egida „România Educată”, iar Administrația Prezidențială a organizat nu mai puțin de 15 evenimente care au generat conținut relevant pentru proiect.” Relevant nu pare decât atât: avem de-a face cu o colecție de banalități enunțate în limbaj prețios, astfel încât să dea impresia de nou.
Se pretinde a fi drept ”cea mai amplă consultare națională din zona educației de până acum”. Desfășurate într-un cvasianonimat, ceremoniile imortalizate în fotografii, cu președintele Iohannis pe post de fotomodel, doar în mod fraudulos pot fi numite dezbateri.
De fapt, cu cine s-a consultat președintele nu este clar nimănui, în raport nu apar nume, iar personalitățile din educație și din cercetarea din domeniul învățământului nu au fost consultate, dimpotrivă, s-au pronunțat critic vehement în spațiul public. Așadar, este clar că s-a urmărit doar cultul personalității conducătorului iubit.
Tot doamna consilier Deca afirma și că documentul elaborat se bucură de susţinerea tuturor factorilor implicaţi, inclusiv a… formaţiunilor politice, deşi doar liderii coaliţiei de guvernare şi-au exprimat susţinerea proiectului.
Iarăși devinde explicabilă lipsa de grabă a președintelui în acești 7 ani de discuții la cafea și poze fotoshopate: a fost asigurat de ”oamenii domniei sale” că opera se va bucura de susţinerea unanimă, că doar, vorba unui alt ”prezident” din opera lui nenea Iancu, Zaharia Trahanache: ”mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape… suntem tari, stimabile… tari… Nu o să ai majoritate, stimabile… […] ai puţintică răbdare, balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile!”
Așa cum am arătat într-o intervenție anterioară în fața dumneavoastră, noi credem că, acoperind un mare vid ideatic și impostura profesională cu vorbe sforăitoare, documentul distrage atenția publică de la adevăratele intenții ale celor care își asumă acest program: de reeducare, pretextând reforma și inovarea în sistem, în spiritul noilor ideologii care circulă în Europa, pentru care președintele s-a angajat în fața stăpânilor europeni. De altfel, la pagina 8 observăm o eroare științifică gravă: se definește educația ca fiind un “fenomen antropologic complex”, nu ca o știință studiată de ”științele educației”, formulare ce ne dă foarte mult de gândit.
Trecând scurt în revistă măsurile cele mai controversate, menționăm:
- reorganizarea instituțiilor la nivel național și județean nu va rezolva problemele de fond ale învățământului românesc, pentru că nu inspectoratele școlare sunt problema, ci lipsa de viziune și reformele făcute doar de dragul reformei. Alte instituții, alte ”comitete și comiții”, vorba lui nenea Iancu, nu vor fi decât aceeași Mărie cu alte… denumiri;
- bacalaureatul unitar, care uniformizează în jos evaluarea și conduce nu doar la inechități în evaluare, ci și la o altă renunțare la calitate în sistem este o măsură pe cât de ineficientă, pe atât de stupidă;
-
introducerea examenului de admitere în liceu concomitent cu menținerea evaluării naționale ca opțiune, dar transformată într-un soi de examen pentru cei care nu au reușit să dea admiterea în licee nu doar că nu este o măsură folositoare, ci este menită se creeze și mai mult haos într-un sistem care suferă deja de prea mult timp și va genera mari inechități între elevi;
-
dispariția tezelor unice va arunca în derizoriu evaluarea continuă de pe tot ciclul de școlarizare, descurajând învățarea și performanța școlară. Se anulează astfel o reformă începută în urmă cu mai bine de 8 ani, transformând-o într-un experiment trist pe seama copiilor României, puși iarăși în fața unor alte schimbări, care să-i bulverseze, fără să fie clară motivația lor. Ce justificare prin cercetare științifică există pentru asemenea măsură, în afară de opinii din pauzele de ședințe foto?
Nu există, vă precizez, niciun studiu de impact, prin care să se prezinte consecințele acestor măsuri, dar la ce ne-am fi putut aștepta de la cei care nu pus niciodată preț pe cercetarea din educație?
Reamintesc că, într-o altă intervenție a noastră din iunie 2020, vă semnalam că printre primele măsuri ale ministrului educației de atunci, doamna Monica Anisie de penibilă amintire, a fost desființarea INSTITUTULUI DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, văduvind sistemul educațional de cercetare și cercetători.
Învățământul din orice țară se bazează pe cercetare, dar la noi cercetătorii sunt dosiți și minimalizați. Nu e de mirare că nu a avut ce să prezinte în document decât pseudosoluțiile unor obscuri diletanți.
Au fost anunțate și investiții în sistemul educațional, dar sustenabile cu banii din PNNR par un fel de a vinde ”pielea ursului din pădure”. Se vorbește de o alocare istorică din Planul Național de Redresare și Reziliență, depus de România, beneficiind de un buget total de 3,6 miliarde de euro. Suplimentar, prin Renovation Wave va fi finanțată cu suma de 405 milioane de euro inclusiv schema de renovare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, în vederea asigurării standardelor de siguranță.”
Am citit un adevărat scenariu SF prin care președinția se angajează să construiască în 5-6 ani ce n-a făcut în ultimii 30: până în 2026 se vor construi 140 de creșe și 412 de servicii complementare de educație timpurie, 10 centre de învățământ dual integrate, finalizate și operaționale, corelate cu cerințele operatorilor economici; 909 laboratoare de informatică din unitățile de învățământ profesional și tehnic dotate, crește cu cel puțin 10% numărul elevilor înmatriculați în cadrul liceelor agricole (minimum 90.000 elevi), 20.000 locuri de cazare în cămine, 12.500 de locuri cantine, 20.000 de locuri în spații de recreere și de lectură; dezvoltarea unei rețele de 200 de școli verzi ș.a.m.d.
Dacă n-ar fi de domeniul fanteziei, ar fi hilar. Dacă luăm în considerare ce reprezintă, de fapt, acest PNNR: o mare păcăleală prin componenta masivă de împrumuturi, nu numai că nu se va ajunge la dezvoltarea reală, ci se va pierde din suveranitatea națională, adică încă o formă de manifestare a mimetismului slugarnic în fața U.E., amintind de gestul sărutării papucului sultanului din Evul Mediu
Mai mult, se pune în pericol viitorul națiunii, pentru că banii împrumutați vor fi rambursați de tot români, cei care acum contribuie prin cota de 25% la sistemul de pensii, dar care, pentru că speranța de viață este în continuă scădere – speranța de viață în România a unui copil născut astăzi este de sub 75 de ani, iar speranța de viață activă, sănătoasă, este de sub 65 de ani – mulți nu se vor bucura de pensii. În termeni mai duri, un furt mascat din buzunarele românilor, banii colectați azi la sistemul de pensii nefiind decât bani pentru ca România să-și plătească împrumuturile și deficitele, la care se vor adaugă acum și împrumuturile din PNRR.
O propunere lăudată de mulți, alocarea unui consilier școlar la 500 de elevi, prezentată ca o soluție inovatoare nu este deloc originală, ci este preluată de la cei care au remarcat de nenumărate ori insuficiența personalului din centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională.
Și noi, cei din PRO România, la sfârșitul lunii mai, în 28.05. 2021, în cadrul departamentului de educație al PRO România, coordonat la nivel național de doamna profesor Mihaela Huncă, ne-am întrunit într-o dezbatere pe tema ”Susținerii și profesionalizării serviciilor de orientare și consiliere a elevilor și studenților”, desfășurată în contextul în care printre profesorii consilieri școlari circula vestea desființării CJRAE.
Am dat atunci un comunicat oficial, în care am menționat propunerea reprezentanților noștri de întărire și eficientizare a acestor instituții și am solicitat guvernului mărirea numărului de consilieri școlari, pentru a preîntâmpina tot mai desele cazuri de neintegrare socială a elevilor din zonele defavorizate, a derivei în care se află învățământul românesc și a creșterii alarmante a abandonului școlar.
Prezentat drept document-fanion al educației românești, în fond, un mare glosar de banalități și de povești nerealiste, greu de crezut că va fi onorată promisiunea transpunerii lui într-un pachet legislativ în toamnă.
O ultimă observație:
La finalul documentului sunt două pagini de mulțumiri celor peste 70 de instituții publice, organizații non-guvernamentale și companii private au delegat membrii în grupurile de lucru tematice, din cea de-a doua etapă a proiectului, enumerate în ordine alfabetică, unor instituții internaționale și unor actori sau vedete, am reținut pe Victor Rebengiuc și Oana Pellea, Andreea Răducanu, copilului de câțiva ani al unei ONG-iste, Kasprovschi, și matusalemicului Mihai Șora, pentru că ”au acceptat invitația de a face parte din clipul de promovare a proiectului.”
Așadar, interesul a fost imaginea și promovarea, mult în detrimentul consistenței și rigorii științifice a ”oamenilor președintelui”, considerați cea mai mare problemă de către Nicolae Manolescu în scrisoarea deschisă adresată președintelui, reproșându-i lipsa de transparență în privința consultărilor și lipsa de competență a celor de care s-a înconjurat ca să-i cânte în strună, cei care au propus măsurile așa-zis reformatoare din document, funcționari obscuri ”care compun comitetele și comisiile ministeriale, inspectoratele școlare” cu putere decizională, care fac totul de mântuială și care au condus la ”dezastrul instituțional din învățământul românesc.”
Atrâgând atenția asupra faptului că sunt omise din document măsuri eficiente în privința învățării și educării limbii române, ”principalul bun național”, pentru a ”se face tot mai puțină școală în România”, încheia amar, declarându-i președintelui că ”profesorul de limba și literatura română din mine nu vă iartă pentru această omisiune.”
Nu-l iertăm nici noi pe domnul președinte pentru că a transformat educația, domeniu care pentru PRO România este o prioritate absolută și credem că trebuie tratat serios și profesionist, nu politicianisto-demagogic, într-un pretext de ședințe foto și show media îndoielnic.