Casa cu parter comercial Greff, înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice, cod LMI DB-m-B-17220, situată pe str. Alexandru Ioan Cuza, la nr. 17, datată în secolul al XIX-lea, este singura mărturie arhitecturală păstrată până astăzi, a tradiției farmaceutice de la Târgoviște, reprezentată prin cel puțin alte două nume cu rezonanță în istoria farmaceuticii târgoviștene și nu numai: Alexandru Nagy și Nicolae Voronca.
Profesia de farmacist în epocă nu era una oarecare, după cum ni se explică foarte frumos pe site-ul muzeului virtual al farmaciei din România:
„Farmacia secolelor trecute era si pe teritoriul românesc, un spațiu elitist, deținut de proprietari bogați, licențiați, educați și cultivați. Farmaciștii se aprovizionau din marile capitale ale lumii, unde călătoreau des, erau la curent cu ultimul stil în materie de mobilier farmaceutic, de vase și ustensile. Toate erau fabricate in apusul Europei, în secții specializate. (:::) Obiectele de uz farmaceutic erau creații artistice de valoare. Vasele care conțineau medicamente erau executate din materiale diverse și scumpe, sticla transparentă sau colorată, dupa cum o cerea natura chimică a conținutului, ceramica glazurată, lemn sau porțelan fin. Etichetele, lucrate de artisti, erau adevarate opere de artă. Chiar și celelalte ustensile erau împodobite cu elemente decorative. Mojarele erau din porțelan, piatră sau bronz. Balanțele farmaceutice, cumpenele de mână, piulițele, toate aveau ornamentații diverse. Arătând astfel, farmaciile erau și locuri de întâlnire pentru elitele medicale ale orașelor sau locuri sacre, în care nu se putea comite vreo necuviință.”i

Astfel ar trebui să ne imaginăm interiorul oricăreia din farmaciile istorice care au funcționat la Târgoviște la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, și din care astăzi nu se mai păstrează decât clădirea Farmaciei Greff.

Istoria farmaceuticii consemnează cea mai veche mențiune a unui farmacist în Țara Românească, într-un document din 1 noiembrie 1536, când farmacistul Paul din orașul Făgăraș era chemat la Curtea Domnească din Târgoviște. Apare în acest document mențiunea de „doctor ac apothecaris” (s-ar traduce prin „doctor și băcan”), în secolele următoare fiind folosit termenul de spițer, păstrat până în secolul al XIX-lea când au apărut primele forme de studii pentru farmaciști din spațiul românesc. În România, prima farmacie care ne apare în documente este cea de la Sibiu, menționată în 15 august 1494, urmată de cele de la Brașov (1512) și Bistrița (1516).
Revenind la secolul al XIX-lea, în Târgoviștea acelei perioade funcționa pe locul unde astăzi se află Casa Greff o farmacie mai veche, alături de altă casă, ori alte case mai vechi ale familiei, construite, probabil de Samuel Graef (1819-1876), cel care își doarme somnul de veci în curtea Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Francisc de Assisi”. Documentele identificate în Fondul Primăria Târgoviște, disponibil spre cercetare la Sediul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale ale României, ni-l menționează pe farmacistul Carol Greff, probabil un descendent al lui Samuel, fiul, sau chiar nepotul. Știm aceasta întrucât într-o listă cu aleși propuși în anul 1890, Carol Greff figura printre cei care nu îndeplineau vârsta necesară, întrucât nu împlinise 30 de ani la acel moment. Același Carol Greff din Târgoviște apare în anul 1890 și pe o listă cu oaspeți cazați la Hotelul Dacia din București.
În 10 aprilie 1885, farmacistul Carol Greff înainta către Primărie solicitarea de a i se aproba construirea unei case cu două caturi, învelită cu table de fier. „Vă rog binevoiți a delega pe Domnul arhitect al orașului spre a face aliniere. Casele le construiesc pe locul meu din strada Cârlova.” CONTINUAREA ACESTUI ARTICOL ESTE DISPONIBILĂ AICI.