Zilele acestea a murit un adevărat veteran a mișcării turistice dâmbovițene, cunoscut mai mult ca „nea Mirică” decât pe numele real (Gheorghe – Gigiu – Mirică).

În anii 80 a fost cooptat, tot ca și cadru medical, la Școala de ghizi a B.T.T. Dâmbovița, acolo unde a format, alături de alți ghizi-instructori, adevărate generații de montaniarzi. A fost membru fondator al Clubului de turism Chindia, a fost un mentor și un exemplu de camaraderie montană. La celebrele Revelioane ale ghizilor (și nu numai) era „omul cu muzica”: trăia o a doua tinerețe alături de noi. A urcat, alături de noi, la vârsta de 70 de ani, pe vârful Moldoveanu (2544 m), cel mai înalt vârf din România.
Este Membru de onoare al Asociației Chindia Jurasic Park. Periodic, ne întâlneam la o bere în oraș sau îl vizitam acasă, unde beam o țuică mică și răsfoiam zeci de albume de fotografii.
A murit Omul, a rămas amintirea lui. Astăzi au sosit mesaje de la majoritatea formațiilor Salvamont din zona Bucegilor, toți au avut cuvinte frumoase despre acest om.
Înmormântarea se va desfășura, în cadru restrâns, în comuna natală, joi, 28 ianuarie 2021, în jurul orei 12.
Nea Mirică, te vom simți alături de noi, de acolo, din tăria cerului!
Nicu Posta
Pur și simplu, un prieten de munte
P.S. Iată ce mi-a scris astăzi un alt bun prieten al lui nea Mirică, pictorul Valentin Iordănescu.
„S-aîmpuținat lumea, Nene, căci mulți dintre cei cu care am schimbat surâsuri sau lacrimi, au plecat încet, încet, dar sigur, spre alte zări…
S-a micșorat lumea Nene…și nu mai găsești încet, încet, Oameni…
Acum a plecași nea Mirică. Discret, tăcut și curat, așa cum a știut să trăiasca și să ajute oamenii pe munte…”










