„Ministerul Culturii dorește să aducă o serie de precizări în legătură cu observațiile apărute în spațiul public legate de prevederile din proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Acesta se află în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Culturii, până la data de 30 august. Astfel, toate persoanele care doresc să aducă propuneri și observații referitoare la proiectul de act normativ supus dezbaterii le pot transmite în scris pe adresa Ministerului Culturii, B-dul Unirii nr. 22, sector 3, București, pe fax, la nr. 021/222.85.43 sau la adresa de e-mail legislativ@cultura.ro, până la data 30.08.2021.
Dorim să precizăm că, în urma modificărilor, Ministerul Culturii urmărește debirocratizarea, digitalizarea, responsabilizarea profesioniștilor și actualizarea procedurilor, în concordanță cu realitatea socială.
„Scopul Ministerului Culturii este să protejeze patrimoniul, dar și să asigure cetățenilor un set de reguli coerente, fără piedici și termene aberante. Trebuie eliminată practica de „alergat după ștampilă”, iar profesioniștii trebuie să conștientizeze responsabilitatea atestării pe care o obțin, care poate, în egală măsură, fi retrasă în cazul nerespectării procedurii legale. Modelul propus este preluat din legislația franceză, unde ştim că nu se practică politica dezvoltatorilor imobiliari în detrimentul patrimoniului. Este un proiect de lege incomod pentru grupurile de interese din acest domeniu. Nu vreau să cred că cei care folosesc termeni de tipul „mafia imobiliară” sunt de fapt apărătorii mafiei avizelor. Este uşor să aruncăm cu astfel de termeni, dar propun să ne rezumăm strict la prevederile din acest text şi vom observa că sunt în interesul real al patrimoniului cultural din România şi al românilor. Subliniez că Ministerul Culturii eliberează doar avize. Certificatul de urbanism și autorizația de construire se obțin de la autoritățile locale”, a declarat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.
Multe din obiectivele aflate pe Lista monumentelor istorice, ce atinge cifra de 30.000, nu au coordonate exacte, ci poziții aproximative. Din acest motiv, beneficiază de același statut de monument istoric și clădiri cu reală valoare culturală, dar și construcții moderne, recente sau chiar nocive, din proximitatea acestora. Eliminarea procedurii de consultare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice sau a comisiilor zonale face referire strict la aceste construcții menționate din urmă, fără a atinge monumentele istorice care beneficiază de protecție legală suplimentară. Spre exemplu, demolarea unui monument istoric reprezintă o faptă de natură penală.
Intervențiile simple asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar se află în zone protejate, vor primi aviz de la Direcțiile Județene pentru Cultură în baza documentației elaborate de un arhitect atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil și se elimină procedura de consultare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Astfel se simplifică procedura și se scurtează timpul de așteptare pentru beneficiari.
În lipsa acestor modificări, Legea nr. 422/2001 prevede, de exemplu, ca în cazul în care un proprietar dorește repararea acoperișului unei clădiri care nu este monument istoric, dar se află în zona de protecție a unui monument istoric, obligativitatea obținerii unui aviz din partea unei comisii formate din arhitecți, arheologi, restauratori, istorici. Prin urmare, cetățenii pot aștepta și ani pentru a obține un aviz ca să facă o simplă reparație a clădirii pe care o au în proprietate, clădire care nu este de patrimoniu.
Procesul de Debirocratizare şi Digitalizare are mai multe componente și prevede ca pentru clădirile care nu sunt monumente istorice, dar se găsesc în ansambluri și situri, proprietarii vor fi nevoiți să solicite exercitarea dreptului de preemţiune de la Direcțiile Județene pentru Cultură și nu de la Ministerul Culturii (de ex. Clădiri fără valoare culturală din centrele istorice ale orașelor Cluj-Napoca, Oradea etc.).
În vederea simplificării legislației primare, mai ales că urmează să fie implementat Valul Renovării din cadrul PNRR, reglementarea va fi la nivel terțiar a atribuțiilor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și cele ale Comisiilor zonale ale monumentelor istorice.
Se va oferi posibilitatea de a emite avizele și atestatele în baza unor documentații depuse exclusiv în mediul digital, în sisteme informatizate, precum și dacă documentațiile prezintă semnătura electronică calificată a elaboratorului/ emitentului.
Totodată, modificarea actului normativ susţine responsabilizarea profesioniştilor din domeniul patrimoniului cultural imobil. Chiar şi până acum, legislaţia privind protejarea monumentelor istorice impunea ca documentaţia să fie realizată de astfel de profesionişti. „Cred că trebuie să mergem spre interesul cetățeanului și simplificarea procedurilor mai ales în cazul clădirilor care nu sunt monument istoric”, a completat ministrul Culturii.”
Specialiști în patrimoniu, istorici, arhitecți și oameni de cultură din întreaga țară au reacționat vehement împotriva acestor modificări legislative menite să întoarcă România cu două decenii în urmă în ceea ce privește protecția asigurată prin lege monumentelor istorice și zonelor protejate.
„DOMNULE MINISTRU,
Subsemnații, menționați mai jos, toți foști membri ai Comisiei pentru elaborarea Codului Patrimoniului, întrunită prin ordinul Ministrului culturii în anul 2016, formulăm următoarea scrisoare de protest cu privire la ultimele inițiative legislative ce afectează patrimoniul cultural național.
Înainte de toate, domnule Ministru, ne exprimăm profunda indignare legată de blocarea – din motive necunoscute – a continuării elaborării și finalizării Codului Patrimoniului, pe care îl considerăm un demers de importanță capitală în domeniu. Practic, de la o echipă pluridisciplinară de 22 de specialiști – urmată de varianta restrânsă de șapte – care a elaborat Tezele Patrimoniului, aprobate prin HG 905/2016, proiectul a fost blocat, ca urmare a schimbării guvernării și a strategiei de guvernare.
La insistențele opiniei publice și ale Comisiei UNESCO din Senatul României, Ministerul Culturii s-a văzut nevoit a relua acest proiect dar într-o formulă defectuoasă (angajări temporare de ”experți”) și în gestiunea unor persoane care s-au opus reformării. Drept dovadă, deși eram asigurați că se lucrează în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene, supus unor termene, s-au împlinit deja cinci ani fără ca Ministerul Culturii să fi lansat în dezbatere publică proiectul de Cod al Patrimoniului. Din sursele existente, mai ales în ceea ce privește capitolul destinat patrimoniului arheologic, intențiile proiectului sunt cel puțin alarmante și a trezit vii dezbateri printre specialiști. Probabil că aceste atitudini au descurajat continuarea demersurilor privind lansarea în dezbatere publică a proiectului Codului Patrimoniului.
Ținem să vă informăm, domnule ministru, că deși au fost publicate doar Tezele Prealabile, Comisia din care am făcut parte a dus proiectul de Cod al Patrimoniului într-un stadiu avansat, astfel încât nu ne putem explica motivul pentru care, din anul 2018 și până în prezent, România nu dispune de o legislație în domeniul patrimoniului coerentă, unitară, închegată într-un corp.
Gestul Ministerului Culturii de a veni cu actualizări legislative și modificări punctuale, pe diverse teme, arată că proiectul Codului Patrimoniului este abandonat și lipsit de interes.
În acest context, suntem profund dezamăgiți și cerem retragerea imediată a proiectului de modificare a Legii 422/2001, aflat în consultare publică, tocmai pentru că este în vădit dezacord cu Tezele Patrimoniului, aprobate prin HG 905/2016. Arătăm, în special, la pct. V: Principiul unității dintre patrimoniul cultural și contextul său
”Patrimoniul cultural este un complex de expresii format atât din elemente majore cât și din acele elemente minore care, constituind contextul celor majore, generează valoare culturală prin asocierea lor”.
Altfel spus, vă învederăm că ocrotirea zonelor de protecție ale monumentelor istorice este la fel de importantă ca aceea a protejării monumentului în sine. Aceasta, mai ales în contextul actual când la nivelul întregii țări sunt foarte multe imobile omise de la clasare, dar care întrunesc condițiile de clasare în patrimoniul cultural național. Singura lor formă de protecție, nu neapărat suficientă, se datorează tocmai aflării lor în interiorul unor ansambluri istorice sau zone de protecție a monumentelor istorice. În fond, ele constituie acea ramă din jurul unui tablou, completându-i valoarea.
Completarea de la art. 3 este, de asemenea contrară principiului enunțat, și deschide calea spolierii unor monumente istorice de bunuri mobile. Primele expuse sunt lăcașurile de cult iar protecția pe care o aruncați în seama Legii 182/2000 omite faptul că această normă juridică protejează DOAR bunurile culturale mobile clasate în patrimoniul cultural și – într-o mică măsură – bunurile din inventarele muzeelor.
De aceea, domnule ministru, intenția de a lăsa intervenția în zonele protejate la latitudinea unui expert acreditat este primejdioasă, ”nocivă”, ca să folosim expresia dumneavoastră. Cunoaștem destule cazuri de experți care au semnat proiecte de desființare monumente istorice, clădiri cu valoare arhitecturală din zone de protecție (care ulterior au fost clasate în patrimoniu, chiar prin semnătura domniei voastre) sau experți, membri sau președinți de Comisii Zonale/Naționale care și-au legat numele de mutilarea unor monumente istorice de referință. Nu cunoaștem însă nici un caz în care Ministerul Culturii a pus în mișcare instrumentele legale de declanșare a procedurilor de retragere a atestărilor pentru specialiștii care au provocat daune patrimoniului cultural.
În aceste condiții, antrenarea unei singure persoane în decizia de intervenție asupra zonelor protejate sau chiar ”desființare parțială a unui monument istoric”, în contextul în care nu avem un control eficient al atestaților, este exact ceea ce dumneavoastră încercați să ne asigurați că nu este: un demers în interesul ”mafiei imobiliare”.
Vă invităm să citiți cu atenție proiectul, pentru care vă asumați public inițiativa, ca să vedeți că acesta conține și noutăți precum ”desființarea parțială de monumente istorice”, inserată la modificarea art. 23. Întrucât ați susținut public faptul că proiectul nu are în vedere desființarea de monumente, nutrim speranța că veți găsi timpul necesar pentru scoaterea acestei expresii (intenții) din proiect.
De asemenea, pornind de la principiul că ”protejarea patrimoniului cultural are ca scop păstrarea și transmiterea resursei culturale către generațiile viitoare, în forma sa autentică și nealterată”, solicităm retragerea inițiativelor ce vizează avizarea desființării de monumente istorice și ale celor care relaxează procedurile de avizare pentru imobilele aflate în zone de protecție.
Solicităm, de asemenea, deblocarea de urgență a activității de elaborare și aprobare a Codului Patrimoniului.
Dr. Vitalie Josanu 27.08.2021
Dr. Valer Rus
Dr. Vlad Bedros
Dr. Roman-Petru Ovidiu Țentea
Roxana Sanda Wring
Dr. Laurențiu Dragomir
Caroline Fernolend
Dr. Iulian-Trifon Bîrzescu
Dr. Augustin Lazăr
Dr. Doina Hendre Biro
DOMNULUI MINISTRU AL CULTURII
