Presa de ieri, sub ochii cititorilor de azi. Expoziție captivantă la Biblioteca Academiei
„Ce spune un ziar? Nu spune nimic. De aceea trebuiesc două, trei, cinci, douăzeci de ziare,
indiferent dacă repetă fiecare din ele același text telegrafic sau reportericesc.” Așa rezuma,
sarcastic, Tudor Arghezi starea presei românești în 1935, zugrăvind „Ziarul ideal”. Gazetar
redutabil el însuși, Arghezi era conștient de forța și rolul presei și pleda pentru publicații care să informeze „pur și simplu, însă cât mai complect”, oferind publicului „evenimentul brut și libertatea de a se orienta singur într-însul”. Istoria jurnalismului românesc este deopotrivă istoria modernizării societății, așa cum reiese din captivanta expoziție găzduită de Biblioteca Academiei Române. De la începuturile ei, cu „Albina românească” și „Curierul românesc”, primele ziare publicate în limba română, în 1829, presa a fost o oglindă a realității, uneori corectă, alteori deformată. Expoziția prezintă în original titluri de referință ieșite de sub tipar, exemplare spectaculoase ale unor publicații de avangardă, reviste
ilustrate deosebite, afișe și reclame din presă, caricaturi, dar și documente referitoare la evoluția breslei gazetărești, precum tabloul Sindicatului ziariștilor din București, înființat la 5 aprilie 1900, a cărui președintă de onoare era însăși Regina Elisabeta. Nu lipsesc ziarele care, în perioada interbelică, ajunseseră la tiraje amețitoare: Universul –200.000 de exemplare, Dimineața – 100.000, Adevărul – 50.000, Curentul – 40.000 etc., într-o
perioadă cu sute de publicații la nivel național. „Astăzi apar în București cel puțin treizeci de
ziare”, remarca același Arghezi în 1937, în vreme ce Camil Petrescu, alt literat activ în gazetărie, nota în jurnal, în 1936, timpul consumat zilnic cu cititul ziarelor: o oră și jumătate dimineața, o jumătate de oră la prânz și o jumătate de oră seara, plus o oră hebdomadare și reviste străine și o oră de parcurs manuscrise pentru Revista Fundațiilor Regale. În total, patru ore și jumătate dintr-o zi!”
Sursa: Biblioteca Academiei Române
